Creaționismul și antiteismul, două fețe ale aceleiași monede

Scriu aceste rânduri deoarece mi se pare ilar cum un grup restrâns de înapoiați, ce refuză cu vehemență să accepte realitatea înconjurătoare, pot fi considerați reprezentativi pentru credința colectivă.

Creaționiștii (sau antievoluționiștii, după cum mai sunt ei numiți) sunt un grup de pseudo-creștini fanatici, care pretind că toate progresele științei din ultimele două secole nu sunt decât minciuni și care tot insistă că modul în care divinitatea a fost interpretată acum trei milenii, când majoritatea omenirii trăia sub cerul liber și păstorea animale, ar fi modul în care divinitatea ar trebui interpretată într-o epocă în care noi oamenii posedăm o înțelegere mult mai vastă a universului în care trăim.

Astfel de persoane care tot insistă să păstreze în viață niște instituții arhaice doar pentru a putea profita de pe urma oamenilor mai slabi la minte, pe care îi prostesc în a le crede superstițiile învechite, nu mi se par a fi decât niște vânzători de vise, ce au același mod de a acționa precum comuniștii odată cu care s-au născut, au evoluat și vor dispărea. Ce alt motiv ar putea avea cineva să țină pe altcineva în întuneric decât dorința de a-l exploata? Ei nu au niciun fel de relevanță pentru credința creștină și în special pentru religia ortodoxă. Ortodoxismul a fost mereu adaptabil și deschis spre nou. Slujbele catolicilor se țin în limba țării credincioșilor abia de acum 20 de ani. Slujbele ortodoxiei române se țin în limba română și Biblia este scrisă în română de peste patru secole, când călugări și preoți renascentiști de pe teritoriul țărilor române propovăduiau importanța înțelegerii învățăturilor creștine de către credincioși. 

Ortodoxia română nu a avut parte de eretici, de persecuții religioase sau de războaie civile fundamentate pe discrepanțe religioase. Motiv pentru care eu consider ridicol mesajul persoanelor care au avut convingeri creaționiste din cauza unei înțelegeri incomplete a credinței creștine și s-au trezit la un moment dat la realitate, începând să înjure în mod indiscriminatoriu  religia fiindcă i-ar fi păcălit. Nimic mai fals. Ei s-au păcălit singuri și când și-au dat seama de acest lucru, în loc să își admită propria eroare, au ales să dea vina în schimb pe religie. 

Astfel de oameni se autointitulează atei. Ei sunt de fapt anti-teiști, reprezentanți ai credinței comuniștilor. Acești anti-teiști sunt la fel de ignoranți precum creaționiștii. Mulți dintre ei nu ar fi în stare să îți explice cele Trei Legi ale Mișcării enunțate de Newton sau alcătuirea aminoacizilor, dar vor ști cu siguranță că la nu știu care verset din nu știu care capitol al Bibliei a fost zis un nonsens! Ei se pretind a fi pro știință la fel cum se pretind comuniștii a fi pro democrație. Ambii habar nu au ce e aia.

Cel mai amuzant mi se pare cum aceste două religii ale comunismului se prefac a se certa între ele când de fapt ele sunt exact la fel. Creaționiștii și anti-teiștii nu sunt decât inamici ai adevăratei cunoașteri, care acceptă faptul că atât materialul cât și spiritualul alcătuiesc și rezidă în ființa umană, iar negarea uneia în favoarea celeilalte naște monștri. Cea mai bună dovadă pentru acest argument este faptul că Lenin era creaționist, iar Stalin și Hitler erau anti-teiști. Așa că dacă doriți vreodată să aderați la vreunul dintre aceste două culte, să vă aduceți aminte cu cine vă veți asemăna.

De ce este bine ca religia să fie o afacere

Cred că mulți dintre noi suntem la curent cu marea dezbatere a secolului ce are loc în presa cvasi-autohtonă și pseudo-autonomă din România privind nesimțitele averi bisericești. Orice ziar s-a trezit să repete sus și tare sloganul cu "cresc numărul bisericilor și scad numărul școlilor și spitalelor". Eu sunt de părere că acei oameni au o mentalitate de tip ceaușist și nu sunt capabili să înțeleagă bazele funcționării unei economii de piață. În următoarele rânduri, vă voi explica eu ceea ce liberal-socialiștii din presă se feresc să vă explice.

În primul rând, trebuie să înțelegem faptul că orice religie în formă ierarhizată și instituționalizată a fost de-a lungul timpului și va fi mereu o afacere. Scopul său principal este acela de a obține profit pentru a se putea întreține pe sine și pentru a se putea extinde. Biserica Ortodoxă Română nu este o excepție de la această regulă. Ba chiar am putea spune că, în privința afacerilor desfășurate în România postdecembristă, BOR este o poveste de succes. Conform ziarului gândul, BOR a înregistrat numai în 2010 și în 2011 un profit total de 8,3 milioane de euro, profitul lor anual fiind reinvestit în susținerea activităților, programelor și proiectelor BOR. Să nu mai vorbim despre faptul că în aceiași ani, biserica și-a crescut numărul de angajați și a investit o sumă enormă în instituții social-filantropice, după cum veți vedea în articol. Prin urmare, mitul stângist conform căruia popa bagă banii la saltea, în timp ce copiii enoriașilor mor de foame, cam cade!

În al doilea rând, numărul de biserici ortodoxe nu a crescut doar din cauza faptului că BOR a avut profit și a vrut să construiască turle! Numărul de biserici a crescut de la aproximativ 2000 cât era în 1990 până la 18.500 câte sunt prezent și din cauza faptului că populația română a îmbătrânit în ultimii 25 de ani. În acest interval de timp, numărul pensionarilor din România a crescut cu 1.8 milioane de suflete. În general, oamenii în vârstă sunt mai pioși decât cei tineri și se duc mai des pe la biserică, de unde și nevoia BOR de a-și adapta oferta de servicii ecumenice pentru a întâmpina cererea existentă pe piață. Numărul școlilor a scăzut datorită natalității scăzute din aceeași perioadă de 25 de ani. Ce rost ar avea să avem școli dacă nu învață nimeni în ele? Pe același considerent, numărul spitalelor a scăzut deoarece Guvernul României are un mod atât de eficient de a administra serviciul medical public, încât românii fug de spitalele românești ca de lepră! În schimb, românii preferă să se trateze în spitalele din străinătate. Mulți români la ora actuală au asigurări private de sănătate, pe lângă care sunt obligați de către Guvern să plătească și CAS pentru un serviciu public pe care nici măcar nu îl folosesc. Așa că, următoarea dată când întâlniți vreun individ care preamărește statul și guvernul României, mulțumiți-i, fiindcă el este parțial responsabil pentru faptul că voi plătiți CAS.

În al treilea rând, eu nu înțeleg de ce acești atei stângiști (a se observa pleonasmul) tot trâmbițează sus și tare pentru secularizarea averilor bisericești. Ei consideră faptul că biserica beneficiază financiar de pe urma serviciilor acordate comunității ca pe o formă de simonie? Cum să fie simonie când avem atâtea exemple de mânăstiri și biserici în țară care întrețin orfelinate și aziluri de bătrâni? Atunci când Papa de la Vatican cerea acum 500 de ani tuturor enoriașilor săi să achite în bani păcatele pe care le săvârșeau, pentru ca Papa să își poată finanța campaniile sale militare din Italia, acela era un exemplu concret și indubitabil de simonie. Ceea ce face Biserica Ortodoxă Română în prezent nu e simonie! Dimpotrivă, dacă biserica nu ar cere un beneficiu monetar pentru serviciile acordate, atunci ar fi nevoită să ceară bani de la bugetul de stat pentru a funcționa. Acest lucru ar însemna coruperea bisericii de către elementul politic, pe de o parte, și o scădere realistă a banilor pentru școli și spitale, pe de altă parte.

Eu nici măcar nu mă mai obosesc să mă contrazic cu cei care atacă biserica pe considerente economice. Eu doar îi întreb: "Și tu ce afaceri ai întreprins la viața ta?". Dacă persoana în cauză o dă în bâlbă sau începe să îmi aducă apropouri, eu nu o mai bag în seamă, fiindcă este un om care habar nu are despre ce vorbește. Personal, eu cred că astfel de oameni fie sunt dezinformați, fie poartă pizmă pe ceea ce este al altora. Eu îi încurajez să mai treacă pe la biserică și să asculte predica preotului despre invidie.

Demagogii de astăzi

Ce frumoasă e lumea în care trăim! Poți să o duci foarte bine. Poți să o duci atât de bine, încât să ajungi să suferi de la prea mult bine. Și cum suferința este un semn de boală, cei care suferă de prea mult bine, pentru a se îngriji de boala grea pe care o au, se scutesc pe sine de la orice fel de muncă. Problema, însă, este faptul că odată scutiți de muncă, au nevoie și de cineva care să le poarte de grijă. Și aici intervin vânzătorii de vise și utopii numiți demagogi.

Demagogii sunt ușor de recunoscut. Îi vezi peste tot prin presă și la televizor cu replici de genul: "Trăim într-o democrație, deci fiecare cetățean are dreptul la un loc de muncă, la o casă, la un pat de spital, la o diplomă de facultate, la etc. etc. etc.". În schimb, dacă după lista de drepturi pe care ești intitulat ca ființă umană să le ai, mai adaugă și "dar ai de asemeni obligația ca pentru ele să faci și aia, aia, respectiv aia", atunci să știți că acela este probabil să nu fie un demagog. De ce? Fiindcă turma de bolnavi autointitulați face pe ea de frică la auzul cuvântului "obligație". Dacă demagogul repetă prea des acest cuvânt tabu, riscă să fie părăsit de fanii săi dedicați și să ajungă șomer.

Prin urmare, demogogul preferă să nu zică "ești obligat să faci". În schimb, el zice "alții sunt obligați să facă pentru tine". Asta place mult la puturoșime! Îi gâdilă fix la glanda lor lenevitoare! E foarte frumos să trăiești ca în puf și alții să aibă grijă de tine! La urma urmei, trăim într-o democrație (care în Constituție este trecută ca fiind republică, dar cine se obosește să o citească?), toți suntem suverani, adică toți suntem regi, prin urmare ne-am născut cu dreptul de a fi serviți de către alții, fără obligația de a face pentru ei nimic. Sau cel puțin așa gândesc toți cei care visează cu ochii deschiși la utopii socialiste.

Debilitățile și fantasmagoriile pe care demagogii le tot îndrugă sunt foarte atrăgătoare. Și dacă am trăi într-o lume în care tot ce avem nevoie s-ar materializa din senin prin puterea gândului, politicile de stânga ar fi perfecte. Problema, însă, este că lumea asta nenorocită și opresivă în care trăim nu își dă resursele decât în schimbul depunerii unui oarecare efort. Dar cine va depune efortul necesar pentru întreținerea utopiei socialiste? Turma de putori care visează cu ochii deschiși? Nu. Demagogul și acoliții lui? Nu. Fraierii care muncesc până și 12 ore pe zi pentru privilegiul de a plăti taxe? Se pare că a treia variantă ne-a fost cu noroc. De fiecare dată când un demagog vine la televizor și ne spune "trebuie să mărim taxele deoarece lumea are nevoie de aia, aia și aia din partea guvernului", el de fapt ne spune "mie și turmei mele de putori nu ne ajung banii pentru efortul istovitor de a sta degeaba pe care îl exercităm, așa că voi, restul, trebuie să vă purtați ca slugile obediente și silitoare ce sunteți și să munciți mai mult". Cum ar zice băieții de la formația Taxi: "Aici sunt banii dumneavoastră!".

Dar să nu credeți de acum că vreau să fiu răutăcios sau să insult oameni doar de dragul de a-i insulta. De fapt, s-ar putea ca tot ce am spus eu până acum să fie o mare minciună. Ridicați problema recompensei cinstite pentru o muncă cinstită cu orice persoană care are o simpatie pentru socialism și undeva în șirul conversației vă va spune ceva de genul: "dar toți oamenii visează să stea degeaba și să primească tot ce vor în schimbul la nimic". Eu, unul, aș zice că oamenii în general visează să fie liberi și să se bucure în tihnă de roadele muncii lor, dar ce știu eu? E doar o părere...

Despre Lupul Filosof

Acest blog a fost creat ca o reacție la o lume ce gândește și se comportă ca o turmă de oi. Lupul este un animal blănos, fioros și libertin. Se duce unde vrea el, face cum și ce vrea el și nu dă socoteală nimănui. În multe aspecte, gândește la fel ca omul. Preferă solitudinea, se grupează cu semenii săi din interes și vrea să fie lăsat în pace. De unde și ideea lupului filosof. Pe acest blog, vom dezbate modurile în care libertatea naturală a omului este încătușată de o societate în care interdependența și coabitarea au atins pragul tiraniei majorității, iar individului nu îi mai este permis să își trăiască viața în modul în care crede el de cuviință. Poate acest lucru mulțumește pe aceia dintre noi care nu sunt în stare să se adapteze lumii în care trăiesc, dar nu puțini sunt oamenii care urăsc un astfel de sistem pervers de intruziv din tot sufletul. Lupul filosof simbolizează ideea că omul s-a născut cu dreptul de a trăi liber ca un lup, iar nu cu obligația de a supraviețui subjugat ca o oaie.